În Povestea Simonei ți-am povestit că după critica primită, m-am pus pe învățat și citit și nu am mai făcut nimic public.
Spre final, am decis să public Epilogul pe profilul meu de Facebook.
Voiam cumva să mă și încurajez să închei. Mai aveam de scris la ultima parte și ceva mă ținea pe loc. Acum mă gândesc că îmi era și frică să o termin. Ce se va întâmpla apoi? Nu aveam o perspectivă clară și, deși, îmi făcusem o listă cu edituri și mă gândisem că o voi trimite și cum îi va fi norocul pe urmă, sunt sinceră și îți spun că mă cam încremenea teama de respingere. Sau, mai rău, ignorarea totală, pe care din păcate foarte multe edituri de la noi o practică.
Nu mai contează.
Am postat și astfel am întâlnit-o pe Violeta. Mi-a comentat: „Mi-a plăcut!” și restul a devenit istorie 😊
Nu ne cunoșteam încă. Eram prietene pe Facebook doar de câteva săptămâni. Îi admiram munca de ceva vreme, este adevărat. Am fost alături de bucuria scriitoarei Marietta Dobrin când a apărut cartea ei - Fata cu cimbru în buzunar - am aplaudat de încântare când am văzut ce nume minunate a reunit în antologia Neterminatele iubiri, dar nu comunicasem până atunci în vreun fel și nu îndrăzneam să cred că Locul unde mai trăia ziua va ajunge să fie un nou titlu din Colecția Violet.
Ieri a fost ziua ei și cu această ocazie, pe lângă urarea „La mulți ani!”, vreau să îi mulțumesc pentru dragostea, grija și atenția cu care mi-a mângâiat scriitura. Dar, mai presus de toate, m-a făcut să am încredere în mine. Să fiu conștientă că am făcut tot ce a ținut de mine pentru visul meu - și că am făcut-o bine - să îndrăznesc să cred în cartea mea. Iar asta e neprețuit!
Mulțumesc, Violeta!
Ție, , îți mulțumesc că îmi ești și mi-ai fost! Că citești aceste nescrise și că ai încredere în scrisul meu!
De săptămâna viitoare încep o nouă serie de mesaje, care îmi doresc să te inspire și să te motiveze. Ne revedem în inbox vineri 😊
💜
Mona
*Poți citi pe Chic-elite.ro un fragment din roman, adică aici.
|